Doar o dată-i Crăciunul...

Ne-am obișnuit, în partea noastră de lume, să asociem Crăciunul cu zăpada și cu vremea rece, deși în alte țări, cu climă preponderent caldă, magia acestei sărbători se trăiește și la peste 30 de grade Celsius.

Adevărul e că nici măcar nu se știe cu adevărat data reală a nașterii lui Hristos, zi asociată Crăciunului, o sărbătoare odată păgână, transformată într-una religioasă. Evangheliile indică doar faptul că El s-a născut, unde și cum s-a născut, dar abia odată cu recensământul lui Octavian Augustus, Nașterea Mântuitorului s-a stabilit a fi sărbătorită pe 25 decembrie, adică la exact nouă luni după Sărbătoarea Bunei Vestiri a lui Hristos către Maria, pe 25 martie. Alegerea unei zile în decembrie a avut legătură, se spune, și cu creștinarea sărbătorilor romane de iarnă.

E însă chiar atât de important să cunoaștem cu precizie matematică toate aceste date? Are așa mare însemnătate dacă, de Crăciun, purtăm mănuși și fulare sau îl petrecem undeva unde e cald și mereu însorit, împodobind palmieri, într-un peisaj complet diferit de cel al poveștii mistice pe care am auzit-o de mici?

Crăciunul este, în primul rând, un simbol, dincolo de orice rigurozitate istorică și cutumă regională. El reprezintă chintesența familiei reunite în jurul acelorași valori spirituale, chintesența bucuriei, a toleranței, a generozității, a speranței. După un an în care poate că am uitat cine suntem și ce menire avem pe lume, în care poate am uitat de lumina divină din noi, de Crăciun ne reamintim. Și ne gândim, poate mai mult ca niciodată, la tot ce ne aproprie, nu la ce ne desparte, la ce putem oferi necondiționat, nu la ce credem că ni se cuvine.

Crăciunul e magic nu pentru că primim daruri de la Moș (deși această valență a sărbătorii are farmecul ei indiscutabil și merităm acest răsfăț), ci pentru că are puterea de a încălzi suflete și a ne apropia mai mult de cei din jur. În căutările noastre interioare întru aflarea menirii noastre profunde, revelația Crăciunului e un dar care ni se face an de an și pe care îl primim cu entuziasm de copil, indiferent de vârsta din buletin. E o poartă ce dezvăluie pe înțelesul nostru misterul, paradoxul Creației – Astăzi s-a născut/ Cel far’ de-nceput -  aducându-ne mai aproape de ceea ce contează cu adevărat, de esența ei simplă și pură: „Să ne bucurăm!“