Ghid de (auto)izolare armonioasă în familie

23 aprilie 2020 Timp estimativ: ~2 min.

Toate domeniile ştiinţifice ne arată foarte clar că nu suntem nişte „animale sociale“, ci vietăți care au nevoie de un tip special de apropiere faţă de ceilalţi. Să ai legături strânse cu semenii este vital pentru aproape toate aspectele sănătăţii noastre: mentală, emoţională şi fizică. Sunt studii care fac cunoscut faptul că izolarea emoţională este mult mai periculoasă pentru sănătatea noastră decât fumatul sau hipertensiunea arterială!

Împreună, dar... singuri

De asemenea, teoria ataşamentului ne învaţă că persoana dragă este adăpostul nostru în viaţă. Prin urmare, acum mai mult ca niciodată avem ocazia să ne simţim cu adevărat „împreună“ şi în siguranţă în familie, dar de ce avem impresia că nu este deloc aşa? Realitatea pe care o confruntăm astăzi ne creează la nivel individual tot felul de anxietăţi şi de frici pe care cu greu le gestionăm. Unii pot gestiona mai uşor situația, alţii mai dificil, dar parcă niciunul dintre noi nu este în echilibru. Atunci când traversăm o criză împreună, se poate crea falsa impresie că persoana dragă nu este disponibilă sau receptivă din punct de vedere emoţional. Acest lucru îl poate resimţi unul dintre parteneri sau îl simt amândoi. Ori îl pot resimţi copiii, pentru că părinţii sunt extrem de preocupaţi şi îngrijoraţi de ceea ce se întâmplă. Situaţia devine similară cu aceea de a fi singuri, lăsaţi afară în frig, neajutoraţi şi nevăzuţi. Suntem asaltaţi de emoţii puternice, de tristețe, durere sau furie şi, cel mai important, de frică. Dacă nu ne mai este frică de coronavirus, ne este frică că suntem singuri.

Încă ne putem da întâlniri!

În această perioadă este vital să ne reconectăm cu cei dragi în alt mod decât o făceam până acum. Să ne găsim unul pe altul prin casă şi să fim cu adevărat împreună. A fi împreună este vindecător şi ne eliberează de frici şi anxietăţi.
Dacă până acum a fi împreună însemna să ieșim duminica la o cafenea, să petrecem timp în maşină cu cel mic când îl luam de la școală şi să povestim ce am făcut peste zi, să mergem la o îngheţată, să avem ieşiri în aer liber în parc, să mergem în vizite, să sărbătorim împreună, perioada prin care trecem acum ne elimină toţi aceşti indicatori şi pierdem din conectarea interrelațională, dar şi din cea cu noi înşine.
Nu mai putem merge la cafeneaua noastră preferată, dar ne putem invita partenerul, printr-un mesaj pe telefon, la o cafea în balcon sau pe terasa casei noastre. Putem să facem o invitaţie la film cu un bilet pus pe frigider. Putem organiza o petrecere în pijamale cu cei dragi sau ne putem planifica zilnic, între anumite ore, o întâlnire în care să ne împărtășim îngrijorările. În a cest mod nu ne împovărăm unii pe alţii tot timpul zilei, când apare un gând care ne creează temeri. În acel interval putem să spunem ce ne frământă şi putem gestiona împreună aceste frici.
Nu vorbim acum despre romatism şi cuceriri, această perioadă este despre de a nu ne pierde unul pe celălalt şi de a rămâne împreună în cele mai dificile momente. Avem ocazia, poate pentru prima dată, să ne arătăm vulnerabili în fața partnerului de viaţă, a copiilor, a familei, cu putere şi curaj. Iar acest aspect nu poate duce decât la conectare şi iubire necondiţionată.

Timp doar pentru noi, timp cu copiii, timp atent organizat

E important să ne rezervăm zilnic o oră sau două de petrecut doar cu propria persoană. Și fiecare membru de familie are dreptul la aceste momente de intimitate. În acele ore poți alege să urmezi un ritual de îngrijire a pielii, să faci sport, să meditezi, să asculți muzica preferată sau să citești o carte uitată de mult pe noptieră.
Dacă aveți copii, este foarte importantă organizarea zilei de „carantină“ şi respectarea acelui program. Ne ajută şi pe noi, şi pe ei, să păstrăm predictibilitatea, coerența şi percepţia controlului şi, în acest fel, să nu lăsăm mintea să deruleze scenarii îngrijorătoare. Le explicăm pe un ton blând, dar ferm, situaţia prin care trecem şi faptul că trebuie să ne organizăm timpul de lucru împreună în aşa fel, încât fiecare să aibă parte de spaţiu pentru a-şi desfăşura activitățile (sarcini de la job, lecţii, cursuri online). Vorbiţi-le copiilor aplecându-vă la nivelul ochilor lor, fiţi prezenţi şi să ezitați să puneţi limite atunci când e necesar.

Cu răbdarea treci... izolarea!

Fiţi blânzi cu voi înșivă, dar şi cu ceilalţi, și să aveţi așteptări realiste – copii și părinți acasă, obligați de împrejurări să petreacă mai mult timp împreună decât de obicei, în acelaşi spaţiu, nu reprezintă o garanție a armoniei. Iertați-vă, așadar, reciproc, momentele și comportamentele când poate judecaţi, criticaţi sau vă pierdeţi răbdarea şi calmul. Îngăduiți-vă şi mici plăceri și răsfățuri (în acest mod măriți gradul de toleranţă şi răbdare), respirați adânc, creaţi distanţă între ceea ce simţiţi faţă de ceilalţi şi reacţia imediată care ar putea apărea, țineți-vă de mână mult, îmbrăţişaţi-vă copii și, mai ales, aveți încredere că totul va trece cu bine!

Psiholog Andreea Goliță