Uimitoarea poveste a tuberozei

poveste-tuberoza

„Îmi plac florile, își începe Barbara de Angelis istorisirea, iar tuberoza este una dintre favoritele mele. Este delicată, florile albe cresc pe o tulpină lungă și emit un parfum tropical intoxicant, care îmi amintește de Hawaii și India - două dintre cele mai sacre destinații de pelerinaj. Elevii mei îmi oferă întotdeauna cu iubire ghirlande de tuberoză și, ori de câte ori găsesc florile aici, în Santa Barbara, îmi umplu casa cu ele.

Un lucru care m-a intrigat mereu la tuberoze e că simt că mă tachinează, oferindu-mi doar câteva flori deschise pe fiecare tulpină. Când le cumpăr și le aduc acasă, au mereu câteva flori, dar mulți dintre boboci sunt închiși și nu se deschid niciodată. Nu-mi dădeam seama de ce se întâmplă așa ceva și mă uitam rugător la bobocii închiși, întrebându-mă ce puteam face pentru a-i deschide.

Într-o zi, când am fost la piață, am văzut un bărbat în spatele unei tarabe înconjurate de găleți de tuberoze. Era Omul-Tuberoză! M-am propiat încântată de taraba sa cu atât de multe flori frumoase și mi-am imaginat că nu o să iau doar un fir sau două, ci buchete întregi, să pun în fiecare cameră a casei mele.

M-am prezentat și i-am povestit bărbatului despre dragostea mea pentru tuberoze, care și pe el sigur îl încântau, de vreme ce își făcuse o meserie din a cultiva aceste flori.

Este atât de frumos să întâlnești pe cineva care le apreciază cu adevărat, a spus el zâmbind. Am să vă fac câteva buchete.

Pe dată, s-a întors și mi-a înmânat un buchet din aproximativ 50 de fire de tuberoze. Așa e perfect, a spus el cu mândrie. M-am uitat la florile pe care mi le-a dat și am încercat să-mi ascund dezamăgirea. Păreau exact precum cele pe care le cumpăram mereu, fiecare avea doar câteva flori deschise, iar restul de boboci erau închiși.

Florarul trebuie că a observat tristețea pe fața mea, pentru că m-a întrebat daca e vreo problemă.

Îmi pare rău că par atât de nerecunoscătoare, am răspuns eu. Doar că am sperat la un buchet cu mai multe flori deschise. Acestea au doar puține flori pe ele și, din moment ce știu că bobocii nu se vor deschide niciodată, ei nu vor fi la fel de parfumați precum îmi doresc.

Omul-Tuberoză s-a uitat fix la mine pentru o clipă. Apoi a spus: Dumneavoastră nu înțelegeți cum funcționează tuberozele, nu? Permiteți-mi să vă arăt secretul lor!

Luă una dintre tulpini și arătă spre un boboc. Vedeți acest boboc? Pare închis, dar, de fapt, e gata să se deschidă. Acest mic punct roz pe partea de sus a bobocului alb înseamnă că vârful bobocului s-a înmuiat. Dacă doar apăsați ușor pe ea așa, vedeți... floarea se deschide.

Am privit cu uimire și încântare, pe măsură ce el deschidea în mod delicat fiecare boboc, cu degetul. Tuberozele mele înfloreau înaintea ochilor mei.

Ele au nevoie doar de atenție și de un mic ajutor pentru a se deschide la timpul potrivit, a explicat el. Așa veți avea mai multe flori. Dar trebuie să fiți atentă - dacă apăsați bobocii prea repede, înainte ca ei să fie pregătiți, nu se vor deschide și se vor rupe. Deci totul ține de momentul oportun și, în plus, amintiți-vă întotdeauna să fiți delicată.

Zâmbeam deja atât de larg, încât Omul-Tuberoză a fost încurajat să-și continue lecția. Iată un alt secret, a spus el. Vedeți acești mici boboci uscați? Ei secătuiesc tulpina de energie și hrană. Trebuie să rupeți boboci uscați, care nu au înflorit, astfel încât aceștia să nu extragă seva, și așa, bobocii noi vor avea mai multă hrană și se vor deschide.

Nu aveam nicio idee că asta trebuia să fac.

De aceea avem profesori în viață, mi-a spus el, făcându-mi cu ochiul. (...) Pot să vă întreb ce faceți, cu ce ​​vă ocupați?

I-am zâmbit. Ei bine, dacă tot mă întrebați, sunt profesoară, am răspuns, Și cred că ați putea spune că sunt și florar, doar că florile mele sunt elevii mei. Și ceea ce tocmai m-ați învățat să fac cu tuberozele este exact ceea ce i-am învățat pe oameni să facă cu ei înșiși, pentru ca ei să poată înflori.“